God of War: Sons of Sparta

«Combat-ul, pentru bine și pentru rău, era cel mai constant captivant element pe parcursul a mare parte a jocului. Kratos are o mulțime de opțiuni ofensive, însă niciuna care să semene cu adevărat cu barbaria God of War-ului.» Jurnalistul IGN.

Sons of Sparta — este povestea tânărului Kratos, care, împreună cu fratele său, Deimos, abia acum devine un adevărat spartan. Cei doi tineri eroi sunt plini de vitejie, comunică prin lozinci războinice și pornesc în căutarea unor aventuri care să le acopere numele de glorie. Aventura mult râvnită tocmai se ivește atunci când un spartan dispare fără urmă. Pe Kratos și Deimos nimeni nu i-a rugat s-o facă, însă ei pornesc oricum pe calea primejdiei și, iată-i cum zdrobesc o creatură mitică după alta.

Probabil, unii jucători s-au dezamăgit că noul God of War este o metroidvania 2D. Acolo, Kratos doar aleargă dintr-o parte a ecranului în alta, lovește niște modele simple și sare pe platforme. Doar că este vorba despre un gen respectat și popular, care nu este cu mult inferioară blockbuster-elor. Vânzările jocului God of War din 2018 au depășit 23 de milioane de copii, iar Hollow Knight — 15 milioane de copii.

Genul pentru experiment a fost ales cu iscusință. Dar cum stă treaba cu realizarea? Este aproape de perfecțiune și conține tot ce prețuim noi la metroidvanii. Kratos își începe drumul fără abilități speciale, lovește cu sulița într-un mod simplu și dă din umeri când dă peste un obstacol de netrecut. Apoi, deblochează perk-uri noi, stăpânește mișcări sofisticate, își echipează armură trainică — și astfel devine o mașinărie a morții, cu săritură dublă, praștie de lungă distanță și foc pentru a aprinde desișurile.

La locul lor sunt și celelalte particularități ale genului. Dărâmă un zid nevăzut și deschide-ți calea către comori. Rezolvă un puzzle și ajunge la resurse valoroase. Dă dovadă de o agilitate neobișnuită și deschide un cufăr cu echipament nou. Pe scurt, dacă ai jucat alte metroidvanii precum Blasphemous sau Ori and the Blind Forest, te vei descurca imediat.

Totodată, jocul funcționează excelent. Să învârți sulița și să parezi atacurile este facil, Kratos se agață fără probleme de marginile potrivite, iar fundalurile sunt întotdeauna plăcute, cu priveliști ale Spartei, natură sălbatică, terenuri de antrenament și statui monumentale. Câteodată te oprești în mijlocul locației și privești cum, în spatele tău, tinerii războinici își exersează loviturile, iar un cerb pășește printre copaci.

Totul este realizat inteligent și se joacă cu multă plăcere doar că, pe parcursul întregii campanii de 10 ore, parcă nu simți absolut nicio emoție. Și de unde să apară, dacă ai făcut același lucru de zeci de ori?

O subliniez din nou: Sons of Sparta este un joc de calitate. O distracție aparte le va oferi fanilor God of War care nu sunt prea familiarizați cu genul metroidvania. Și eu, personal, m-am delectat. Însă editorul și dezvoltatorul au mers pe calea sigură. Poate, chiar mult prea sigură.